MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ PERSONALĂ.
Slavă Domnului că se alege grâul de neghină.
Adevărul este unul singur, iar în cazul de față are următoarele elemente componente:
1. Canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos sunt toate obligatorii, pentru toți ortodocși, clerici și mireni și respectarea lor este condiție pentru mântuire. Învățătura Sfinților Părinți este normativă pentru toți ortodocșii.
2. Nu există nimic real, ca stare intermediară, între eretic și ortodox, adică nu există ortodox pe jumătate, pe sfert, o zecime etc, nici eretic pe jumătate, pe sfert, 1% etc. Ori ești ortodox, ori eretic. A fi ortodox cere multă strădanie, a fi eretic este ușor, sunt mii de ocazii de a o face.
3. Toți cei care nu s-au îngrădit față de Sinodul din Creta sunt eretici, şi nu au contestat că e un sinod eretic,conștient sau inconștient, însă datoria noastră nu este de a-i acuza, ci de a-i conștientiza de starea lor (majoritatea fiind aruncați fără știre de ereziarhi în ea) și să îi informăm, pentru ca, prin libera lor alegere, să se îngrădească de erezie sau nu, cu consecințele soteriologice firești ale hotărârii respective a fiecăruia.
4. Harul lucrează în BORu+BOM, pentru cei îngrădiți (și pregătiți, spovediți, împăcați cu aproapele etc) spre mântuire, pentru eretici spre osândă. Hristos este prezent real în Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști, şi cei ce accepta minciuna ecumenistą a ereziarhilor superiori,dar primirea Trupului și a Sângelui Lui le este spre osânda lor, ca și lui Iuda.
5. Termenul de „nepomenitor” este eretic. Nu există decât ortodocși sau eretici. Formula pomenirii (tuturor ierarhilor care drept învață cuvântul adevărului) la sfintele slujbe pe care o folosim este patristică, nu ne aparține.
6. Nu există nici o sinaxă națională cu caracter juridic sau de alt fel, ci doar o unitate de cuget a părinților ortodocși, atacată în mod schismatic de cei care nu înțeleg că îngrădirea de erezie nu necesită afirmarea unei identități proprii, ci această identitate este cea de fiu sau fiică a Bisericii Ortodoxe. Ne ajunge atât.
7. Împărtășirea la cutiuță sau în alt fel, fără preot, fără spovedanie, fără Dumnezeiasca Liturghie constituie hule adresate Împăratului Hristos.
8. Îngrădirea de erezie este UNICA soluție în cazul abaterii unora de la credință. Orice altă „luptă” cu erezia este de fapt o amăgire, când se face din neștiință, sau o minciună sfruntată, când se face conștient. Întreruperea pomenirii se face de către preoți, iar întreruperea comuniunii de rugăciune se face de către mireni, care nu se mai roagă cu cei căzuți în erezie. Această îngrădire are caracter temporar, până când un sinod panortodox va lua în discuție erezia care a provocat întreruperea pomenirii și va condamna erezia respectivă.
10. Nu renunțăm la sinodalitate, la respectarea demnității arhierești, nu avem nevoie de soluții noi, chipurile „echilibrate”, ci pur și simplu rămânem – după studiu pe izvoare patristice și Pidalion, rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine – pe singura linie permisă ortodocșilor: următori ai Sfinților Părinți.
Aceste cuvinte de mai sus nu sunt o contra-rezoluție, ci sunt o mărturisire de credință personală, spontană, lipsită de vreun interes lumesc. Cu ea mă duc în fața lui Hristos și nu am nevoie de susținători. nu voi strânge semnături, căci Biserica nu trece prin campanii electorale lumești. Niciodată. Mă simt unit în cuget, slujire și rugăciune cu toți cei care urmează Sfinților Părinți, respectă Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe și mă îngrădesc de toți cei care inovează, în orice aspect al teologiei ortodoxe ar face-o.
Mihail Prisacari. Ajunul Boboteazei.2018.
Slavă Domnului că se alege grâul de neghină.
Adevărul este unul singur, iar în cazul de față are următoarele elemente componente:
1. Canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos sunt toate obligatorii, pentru toți ortodocși, clerici și mireni și respectarea lor este condiție pentru mântuire. Învățătura Sfinților Părinți este normativă pentru toți ortodocșii.
2. Nu există nimic real, ca stare intermediară, între eretic și ortodox, adică nu există ortodox pe jumătate, pe sfert, o zecime etc, nici eretic pe jumătate, pe sfert, 1% etc. Ori ești ortodox, ori eretic. A fi ortodox cere multă strădanie, a fi eretic este ușor, sunt mii de ocazii de a o face.
3. Toți cei care nu s-au îngrădit față de Sinodul din Creta sunt eretici, şi nu au contestat că e un sinod eretic,conștient sau inconștient, însă datoria noastră nu este de a-i acuza, ci de a-i conștientiza de starea lor (majoritatea fiind aruncați fără știre de ereziarhi în ea) și să îi informăm, pentru ca, prin libera lor alegere, să se îngrădească de erezie sau nu, cu consecințele soteriologice firești ale hotărârii respective a fiecăruia.
4. Harul lucrează în BORu+BOM, pentru cei îngrădiți (și pregătiți, spovediți, împăcați cu aproapele etc) spre mântuire, pentru eretici spre osândă. Hristos este prezent real în Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști, şi cei ce accepta minciuna ecumenistą a ereziarhilor superiori,dar primirea Trupului și a Sângelui Lui le este spre osânda lor, ca și lui Iuda.
5. Termenul de „nepomenitor” este eretic. Nu există decât ortodocși sau eretici. Formula pomenirii (tuturor ierarhilor care drept învață cuvântul adevărului) la sfintele slujbe pe care o folosim este patristică, nu ne aparține.
6. Nu există nici o sinaxă națională cu caracter juridic sau de alt fel, ci doar o unitate de cuget a părinților ortodocși, atacată în mod schismatic de cei care nu înțeleg că îngrădirea de erezie nu necesită afirmarea unei identități proprii, ci această identitate este cea de fiu sau fiică a Bisericii Ortodoxe. Ne ajunge atât.
7. Împărtășirea la cutiuță sau în alt fel, fără preot, fără spovedanie, fără Dumnezeiasca Liturghie constituie hule adresate Împăratului Hristos.
8. Îngrădirea de erezie este UNICA soluție în cazul abaterii unora de la credință. Orice altă „luptă” cu erezia este de fapt o amăgire, când se face din neștiință, sau o minciună sfruntată, când se face conștient. Întreruperea pomenirii se face de către preoți, iar întreruperea comuniunii de rugăciune se face de către mireni, care nu se mai roagă cu cei căzuți în erezie. Această îngrădire are caracter temporar, până când un sinod panortodox va lua în discuție erezia care a provocat întreruperea pomenirii și va condamna erezia respectivă.
10. Nu renunțăm la sinodalitate, la respectarea demnității arhierești, nu avem nevoie de soluții noi, chipurile „echilibrate”, ci pur și simplu rămânem – după studiu pe izvoare patristice și Pidalion, rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine – pe singura linie permisă ortodocșilor: următori ai Sfinților Părinți.
Aceste cuvinte de mai sus nu sunt o contra-rezoluție, ci sunt o mărturisire de credință personală, spontană, lipsită de vreun interes lumesc. Cu ea mă duc în fața lui Hristos și nu am nevoie de susținători. nu voi strânge semnături, căci Biserica nu trece prin campanii electorale lumești. Niciodată. Mă simt unit în cuget, slujire și rugăciune cu toți cei care urmează Sfinților Părinți, respectă Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe și mă îngrădesc de toți cei care inovează, în orice aspect al teologiei ortodoxe ar face-o.
Mihail Prisacari. Ajunul Boboteazei.2018.
Комментарии
Отправить комментарий