Răspuns către Sfânta Chinotită și către stareții celor 19 mănăstiri referitor la anunțul vrednic de lepădat despre sinodul tâlhăresc de la Kolimbari (Creta)
Răspuns către Sfânta Chinotită și către stareții celor 19 mănăstiri referitor la anunțul vrednic de lepădat despre sinodul tâlhăresc de la Kolimbari (Creta)
Sfântul Munte Athos, 24 iunie-7 iulie 2017
”Vai de monahii din zilele acelea care vor fi înrobiți de proprietăți și de bogăție, care de dragul păcii vor fi gata să se supună ereticilor. Își vor adormi conștiința lor, zicând: «Noi păstrăm și salvăm mănăstirea și Domnul ne va ierta». Acești nefericiți și orbi nu vor lua deloc în calcul faptul că prin erezie demonii vor intra în mănăstire și apoi nu va mai fi deloc o Sfântă Mănăstire, ci numai ziduri, din care s-a îndepărtat harul…” (Starețul Anatolie de la Optina, 1927)
Am epuizat toate posibilitățile omenești, prin scrisori, omilii și intervenții, de a vă arăta calea greșită a ereziei pe care o urmați voi și conducerile mănăstirilor Sfântului Munte, manipulate de patriarhul Bartolomeu. Am demonstrat în mod incontestabil și pe deplin rolul Fanarului și al celor ce locuiesc în el ca protagoniști ai panereziei ecumeniste a antihristului. Am fost amenințați, constrânși și alungați pentru că ne opunem holerei și morții sufletești a panereziei care este răspândită în turma turma ortodoxă, în conlucrare cu tăcerea vinovată (a ascunderii adevărului în fața turmei – n.trad.).
Acum veniți cu un text kakodox (eretic), să liniștiți poporul credincios și conștiințele voastre că – chipurile – sinodul din Creta este întru totul ortodox și că urmând hotărârile acestuia vă aflați în interiorul Bisericii. Din păcate, în felul acesta, săraci și orbi, târâți Ortodoxia în tenebrele adunărilor secrete ale păgânilor care întotdeauna au urât-o.
Voi sfâșiați Biserica, smintindu-i la culme pe ortodocși. Ați transformat Sfântul Munte, prin ascultarea oarbă și forțată pe care o impuneți, într-o cochilie moartă din care a dispărut mărgăritarul (perla). Nu mai reprezentați tradiția ortodoxă vie a Sfântului Munte, așa cum ați fi datori să fiți, pentru că nu reprezentați părerile și învățăturile mărturiei aghioritice care a fost de-a lungul timpului. Ne-am delimitat de voi, nu vă urmăm și ne pare rău de alunecușul în prăpastia ereziei pe care sunteți. Ca cei ce încuviințați de fapt sinodul tâlhăresc din Creta sunteți în mod conștient și activ tovarăși de drum ai apostaților Fanarului și mergeți pe calea eretică pe care aceștia o trasează, spre distrugerea Bisericii.
Din păcate, ați ajuns să fiți luptători împotriva sfinților, căci faceți opusul față de cele poruncite de sfinți, mai ales de cei aghioriți, devreme ce sunteți de acord cu ereziarhul Bartolomeu Arhondonis, urmându-i întru toate pe apostații din vremea patriarhului latinofron Vekkos, care au slujit cu acesta. Deja vă îndreptați spre trădarea credinței, imitându-i nu pe sfinții mărturisitori, ci pe cei care s-au dovedit a fi prieteni foarte buni ai lui Nestorie, ai lui Vekkos și ai lui Kalekas. De altfel, conform sfinților noștri, păstorul care îi amenință cu exiluri și cu prigoane pe ortodocși, ”nici creștin nu este”, ci este ”prieten al diavolului și diavolii sunt prietenii lui.” (EPE – Elines Pateres tis Ekklisias, adică Părinții Greci ai Bisericii, 10, cap. 5).
Preferați roadele Egiptului și vițelul de aur (Psalmul 105, 20) al ecumenismul. Ați apostaziat de la credință, impunând, prin violență, aceste învățături ale demonilor care ”vorbesc în două feluri” (I Timotei 3, 8), prin care conducătorul vostru, ereticul Bartolomeu, le filosofează în mod mincinos și le spune pretutindeni în lume.
Ați devenit ”imitatori ai lui Iuda”, așa cum îi numește Sfântul Nicodim Aghioritul pe cei care ”de teama oamenilor tăgăduiesc dogmele credinței, canoanele apostolice și sinodale și tradițiile Bisericii.” (în lucrarea Interpretare a cântării a noua).
Ați intrat și oficial în adunarea respingătoare a lui Barsum (acesta a fost conducătorul monahilor sirieni la Sinodul tâlhăresc din anul 449) și a lui Timotei Elurul. Ați devenit imitatori ai monahului Moise, care a trăit cu șapte secole în urmă în Marea Lavră a Sfântului Athanasie și care a semnat documentul de unire de la Ferrara-Florența, recunoscând pe gigantul (monstrul) cu două coarne (conf. Sfântului Nicodim Aghioritul, Pidalion, p. 98, nota 1, Atena, 1886) ca episcop al tuturor creștinilor.
”Cu nimic nu folosește o viață dreaptă dacă sunt denaturate dogmele” (Sfântul Ioan Gură de Aur, EPE 29, p.460-464). Credința demonică este respingătoare pentru Dumnezeu și este înșelare pentru credincioșii pentru care veți da seama în ziua aceea a Judecății. Este vorba despre credincioșii care au așteptat cu nerăbdare să asculte poziția oficială a monahilor din Sfântul Munte despre uneltirile săvârșite în Creta, protestează și strigă cu glas mare pe internet despre atitudinea voastră trădătoare. Imitând pe sutașul cu temere de Dumnezeu din Evanghelie, cel puțin pe aceștia ar trebui să îi băgați în seamă și să nu îi smintiți.
Însă voi ați hotărât să îl imitați pe bogatul cel lipsit de minte din Evanghelie, zicând: ”Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te! Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.” (Luca 12, 19-21) În final, ceea ce vă interesează este să fiți în relații bune cu puternicii pământului, cu masonii, cu antihristul Arhondonis și cu cei împreună cu el.
Cu ajutorul lui Dumnezeu pregătim, ca părinți aghioriți, un răspuns amănunțit pentru a demonstra teologic rătăcirile și alăturarea voastră la panerezia ecumenismului, cu toate că s-ar fi cuvenit să nu ne ocupăm deloc cu cele scrise de voi, care sunt insipide, incolore și fără gust sau, mai corect, cu cele pe care Gontikakis (fost stareț al mănăstirii Iviron, care este mare ecumenist, ca și patriarhul ecumenic Bartolomeu – n.trad.) le-a scris pe socoteala voastră.
Gândiți-vă serios la cuvintele Domnului nostru, acest moment critic al istoriei: ”Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” (Apocalipsă 3, 15-18)
Semnatari:
1. Gheron Sava Lavriotul
2. Gheron Hariton Ieromonahul, Sfânta Chilie a Înălțării Domnului (aparține de Mănăstirea Vatopedi), din Kareia
3. Gheorghe Monahul, Coliba Cuviosului Varlaam din Vigla
4. Paisie Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Haralambie (aparține de Mănăstirea Vatopedi), din Kareia
5. Paisie Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Arhangheli Saveon
6. Agathon Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Arhangheli Saveon
7. Ilarion Monahul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
8. Paisie Monahul, Schitul Sfintei Mănăstiri Cutlumuș
9. Gheron Alipie, Coliba Sf. Nicolae din Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
10. Epifanie Monahul, Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
11. Avacum Monahul, Coliba Sf. Nicolae din Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
12. Damaschin Răuș Ieromonahul, Sfântul Schit Prodromu
13. Gheron Efrem Monahul, Sfântul Schit Prodromu
14. Nicodim Monahul, Sfântul Schit Prodromu
CĂDEREA, le-a venit ȘI de la acceptul ”căsătoriilor” laice, între homosexuali!
Cu fiecare compromis, căderea nu mai e simțită decât de către câțiva, care ARD din dragoste față de Dumnezeu!
La fel și la noi! Europarlamentari ”creștini”, cu cruce de aur la gât, în prim rând de Paști sau de Crăciun, se vând mai rău ca prostituatele…alea, cu trupul, ăștia, cu duhul, cu sufletul…mai punem la mijloc și SMINTEALA?!
Și cum să nu trădeze laicii, mirenii, când (spre exemplu_), Patriarhul de la noi, ca răspuns de ”apărare” te trimite NU la Sf.Scriptură, la canoane, ci…la Constituție! Că acolo scrie că nu se poate, dar dacă ar fi scris atlminterea?!
Așa și cu grecii ăștia!
Nu ies din bârlog să-i ia de ciuf pe cei care adoptă astfel de legi, amenințându-i cu afurisirea!
Nici la ei, nici la noi…România, sat fără câini și, fară Dumnezeu!
PROFEȚII ÎNPLINITE
Până la sfâșitul lumii, fiule, nu vor lipsi drepții Domnului Dumnezeului, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevărații slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Și chiar dacă nu vor face semen și minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea stâmtă, cu toată smerenia. Aceștia vor fi în Împărăția lui Dumnezeu mai mari decât părinții făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semene minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înțelepțească în luptele duhovnicești. În primul rând, cei ce vor ședea pe scaunele bisericești din toate lumea, vor fi cu totul străini și nici idée nu vor avea despre virtute. Dar și întâi-stătătorii monahilor vor fi la fel. Vor fi robii pântecelui și ai slavei deșarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deoarece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii și cu duhuri mirenești. Căci aceștia vor fi urâciunea înaintea lui Dumnezeu și nu vor vedea fața Domnului.
Monahii și mirenii vor da bani cu camătă și nu vor vrea să-I înmulțească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncați în tartar și în muncile iadului. Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulți se vor rătăci din neștiință pe calea cea largă a pierzării. SFÂNTUL NIFON AL CONSTANTINOPOLULUI
Va veni vremea ca oamenii să înnebunescă și, când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicăndu-I că el este nebun, pentru că nu este asemenea-lor. ( SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE )
Ispita belșugului și a confortului depărtează sufletul de la Dumnezeu. Slujitorii lui mamona se strădui mai mult decât orice să i-L scoată pe Dumnezeu din viața monahilor, astfel încât aceștia, mulțumiți cu belșugul lor material și corupți de daruri troiene, mese alese și funcție cât mai dorite, să nu simtă în nici un fel nevoia de a se întoarce la Dumnezeu și la făgăduințele monahale, să nu-și mai aducă aminte de El, ci să poată trăi ca și cum Acesta nu ar exista defel. Dobitoace fără de minte, la care nu este pricepere. Dar: „Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi.” „Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc”. Robi pântecelui și ai slavei deșarte, călăuze oarbe, este mai degrabă sminteală pentru noi, decât pildă de virtute; ci este o lâncezeală, adică o stare de moleșeală a hipnozei-ecumenismului pentru a nu mai avea râvnă la mărturisire de Credință, atunci când este hulită și profanată Biserica, chiar de „fii lui” și de cei necredincioși care sunt promovați. Iubirea ecumenistă și desfătarea în bani și cu duhuri mirenești l-au făcut pe monahul să nu mai gândească liber, să fie robit cu totul, de fondul europene-troiene și cu desfătările lumești. Sau rătăcit pe ei însuși, dar nici pe alți nu-i mai lasă să mărturisească, să vorbească liber, pentru că sunt porecliți cu insulte grele barbare tiranică: fanatici, talibani, tulburători, extremiști, pesimiști, fundamentaliști, fără dragoste, răzvrătiți, primitivi schismatici etc.. Buze viclene și limba cea plină de mândrie!
Deși vremea este că, pseudo-episcopi și toți trădătorii au nebunit cu adevărat, zicându-ne că „noi suntem nebuni” și etc., pentru că nu suntem asemenea-lor; după cum a spus Sfântul Antonie cel Mare. Dar „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător”. Pentru că gurile vrăjmașilor și a răzbunătorilor este plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lor, osteneală și durere. „Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.” „Pândește din ascunziș, ca leul din culcușul său; pândește ca să apuce pe sărac, pândește pe sărac ca să-l tragă la el ”. Așadar, întreaga apostazie din zilele noastre, și dictatura din partea ecumeniștilor și lașilor trădători și a sinedriilor-lupi, au pornit prigoană diplomatică împotriva lui Hristos și Bisericii lui. Unde numai avem dreptul de a crede liber și de a gândi ortodox, de a mărturisi liber și de a apăra credința ortodoxă liber. Pentru că pe acești oameni îmbuibați de grăsime; de vin; parfumați; privesc la ecrane; călcați la dungă se lipsesc cu desăvârșire cereasca Împărăție. Au uitat de Rai. Au încălcat mărturisirea de Credință pe care a făcut-o fiecare dintre patriarhii, mitropoliții și episcopii participanți la hirotonia lor întru arhiereu (…) cu mare glas zic hotărât: Tuturor ereticilor și ecumeniștilor, Anatema! (…) Peste acestea încă mai mărturisesc, că voi păstra și voi urma cu sfințenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate canoanele celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și locale; învățăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinți; tradițiile Sfintei Bisericii Ortodoxe.
Cu grăsime inima lor și-au încuiat, gura lor a grăit minciună, trufie și mândrie! Desfătarea lumești și vârtejul nebunesc al vieții trufașă trădătorilor, îl țin pe om într-o stare neîncetată de sterpeciune și de tulburare, care nu lasă nimănui putința de a-și cerceta, doar puțin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viața duhovnicească. „Că iată păcătoșii au încordat arcul, gătit-au săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.”
Sfântul Munte Athos, 24 iunie-7 iulie 2017
”Vai de monahii din zilele acelea care vor fi înrobiți de proprietăți și de bogăție, care de dragul păcii vor fi gata să se supună ereticilor. Își vor adormi conștiința lor, zicând: «Noi păstrăm și salvăm mănăstirea și Domnul ne va ierta». Acești nefericiți și orbi nu vor lua deloc în calcul faptul că prin erezie demonii vor intra în mănăstire și apoi nu va mai fi deloc o Sfântă Mănăstire, ci numai ziduri, din care s-a îndepărtat harul…” (Starețul Anatolie de la Optina, 1927)
Am epuizat toate posibilitățile omenești, prin scrisori, omilii și intervenții, de a vă arăta calea greșită a ereziei pe care o urmați voi și conducerile mănăstirilor Sfântului Munte, manipulate de patriarhul Bartolomeu. Am demonstrat în mod incontestabil și pe deplin rolul Fanarului și al celor ce locuiesc în el ca protagoniști ai panereziei ecumeniste a antihristului. Am fost amenințați, constrânși și alungați pentru că ne opunem holerei și morții sufletești a panereziei care este răspândită în turma turma ortodoxă, în conlucrare cu tăcerea vinovată (a ascunderii adevărului în fața turmei – n.trad.).
Acum veniți cu un text kakodox (eretic), să liniștiți poporul credincios și conștiințele voastre că – chipurile – sinodul din Creta este întru totul ortodox și că urmând hotărârile acestuia vă aflați în interiorul Bisericii. Din păcate, în felul acesta, săraci și orbi, târâți Ortodoxia în tenebrele adunărilor secrete ale păgânilor care întotdeauna au urât-o.
Voi sfâșiați Biserica, smintindu-i la culme pe ortodocși. Ați transformat Sfântul Munte, prin ascultarea oarbă și forțată pe care o impuneți, într-o cochilie moartă din care a dispărut mărgăritarul (perla). Nu mai reprezentați tradiția ortodoxă vie a Sfântului Munte, așa cum ați fi datori să fiți, pentru că nu reprezentați părerile și învățăturile mărturiei aghioritice care a fost de-a lungul timpului. Ne-am delimitat de voi, nu vă urmăm și ne pare rău de alunecușul în prăpastia ereziei pe care sunteți. Ca cei ce încuviințați de fapt sinodul tâlhăresc din Creta sunteți în mod conștient și activ tovarăși de drum ai apostaților Fanarului și mergeți pe calea eretică pe care aceștia o trasează, spre distrugerea Bisericii.
Din păcate, ați ajuns să fiți luptători împotriva sfinților, căci faceți opusul față de cele poruncite de sfinți, mai ales de cei aghioriți, devreme ce sunteți de acord cu ereziarhul Bartolomeu Arhondonis, urmându-i întru toate pe apostații din vremea patriarhului latinofron Vekkos, care au slujit cu acesta. Deja vă îndreptați spre trădarea credinței, imitându-i nu pe sfinții mărturisitori, ci pe cei care s-au dovedit a fi prieteni foarte buni ai lui Nestorie, ai lui Vekkos și ai lui Kalekas. De altfel, conform sfinților noștri, păstorul care îi amenință cu exiluri și cu prigoane pe ortodocși, ”nici creștin nu este”, ci este ”prieten al diavolului și diavolii sunt prietenii lui.” (EPE – Elines Pateres tis Ekklisias, adică Părinții Greci ai Bisericii, 10, cap. 5).
Preferați roadele Egiptului și vițelul de aur (Psalmul 105, 20) al ecumenismul. Ați apostaziat de la credință, impunând, prin violență, aceste învățături ale demonilor care ”vorbesc în două feluri” (I Timotei 3, 8), prin care conducătorul vostru, ereticul Bartolomeu, le filosofează în mod mincinos și le spune pretutindeni în lume.
Ați devenit ”imitatori ai lui Iuda”, așa cum îi numește Sfântul Nicodim Aghioritul pe cei care ”de teama oamenilor tăgăduiesc dogmele credinței, canoanele apostolice și sinodale și tradițiile Bisericii.” (în lucrarea Interpretare a cântării a noua).
Ați intrat și oficial în adunarea respingătoare a lui Barsum (acesta a fost conducătorul monahilor sirieni la Sinodul tâlhăresc din anul 449) și a lui Timotei Elurul. Ați devenit imitatori ai monahului Moise, care a trăit cu șapte secole în urmă în Marea Lavră a Sfântului Athanasie și care a semnat documentul de unire de la Ferrara-Florența, recunoscând pe gigantul (monstrul) cu două coarne (conf. Sfântului Nicodim Aghioritul, Pidalion, p. 98, nota 1, Atena, 1886) ca episcop al tuturor creștinilor.
”Cu nimic nu folosește o viață dreaptă dacă sunt denaturate dogmele” (Sfântul Ioan Gură de Aur, EPE 29, p.460-464). Credința demonică este respingătoare pentru Dumnezeu și este înșelare pentru credincioșii pentru care veți da seama în ziua aceea a Judecății. Este vorba despre credincioșii care au așteptat cu nerăbdare să asculte poziția oficială a monahilor din Sfântul Munte despre uneltirile săvârșite în Creta, protestează și strigă cu glas mare pe internet despre atitudinea voastră trădătoare. Imitând pe sutașul cu temere de Dumnezeu din Evanghelie, cel puțin pe aceștia ar trebui să îi băgați în seamă și să nu îi smintiți.
Însă voi ați hotărât să îl imitați pe bogatul cel lipsit de minte din Evanghelie, zicând: ”Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te! Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.” (Luca 12, 19-21) În final, ceea ce vă interesează este să fiți în relații bune cu puternicii pământului, cu masonii, cu antihristul Arhondonis și cu cei împreună cu el.
Cu ajutorul lui Dumnezeu pregătim, ca părinți aghioriți, un răspuns amănunțit pentru a demonstra teologic rătăcirile și alăturarea voastră la panerezia ecumenismului, cu toate că s-ar fi cuvenit să nu ne ocupăm deloc cu cele scrise de voi, care sunt insipide, incolore și fără gust sau, mai corect, cu cele pe care Gontikakis (fost stareț al mănăstirii Iviron, care este mare ecumenist, ca și patriarhul ecumenic Bartolomeu – n.trad.) le-a scris pe socoteala voastră.
Gândiți-vă serios la cuvintele Domnului nostru, acest moment critic al istoriei: ”Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” (Apocalipsă 3, 15-18)
Semnatari:
1. Gheron Sava Lavriotul
2. Gheron Hariton Ieromonahul, Sfânta Chilie a Înălțării Domnului (aparține de Mănăstirea Vatopedi), din Kareia
3. Gheorghe Monahul, Coliba Cuviosului Varlaam din Vigla
4. Paisie Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Haralambie (aparține de Mănăstirea Vatopedi), din Kareia
5. Paisie Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Arhangheli Saveon
6. Agathon Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Arhangheli Saveon
7. Ilarion Monahul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
8. Paisie Monahul, Schitul Sfintei Mănăstiri Cutlumuș
9. Gheron Alipie, Coliba Sf. Nicolae din Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
10. Epifanie Monahul, Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
11. Avacum Monahul, Coliba Sf. Nicolae din Kapsala (aparține de Mănăstirea Pantokrator)
12. Damaschin Răuș Ieromonahul, Sfântul Schit Prodromu
13. Gheron Efrem Monahul, Sfântul Schit Prodromu
14. Nicodim Monahul, Sfântul Schit Prodromu
CĂDEREA, le-a venit ȘI de la acceptul ”căsătoriilor” laice, între homosexuali!
Cu fiecare compromis, căderea nu mai e simțită decât de către câțiva, care ARD din dragoste față de Dumnezeu!
La fel și la noi! Europarlamentari ”creștini”, cu cruce de aur la gât, în prim rând de Paști sau de Crăciun, se vând mai rău ca prostituatele…alea, cu trupul, ăștia, cu duhul, cu sufletul…mai punem la mijloc și SMINTEALA?!
Și cum să nu trădeze laicii, mirenii, când (spre exemplu_), Patriarhul de la noi, ca răspuns de ”apărare” te trimite NU la Sf.Scriptură, la canoane, ci…la Constituție! Că acolo scrie că nu se poate, dar dacă ar fi scris atlminterea?!
Așa și cu grecii ăștia!
Nu ies din bârlog să-i ia de ciuf pe cei care adoptă astfel de legi, amenințându-i cu afurisirea!
Nici la ei, nici la noi…România, sat fără câini și, fară Dumnezeu!
PROFEȚII ÎNPLINITE
Până la sfâșitul lumii, fiule, nu vor lipsi drepții Domnului Dumnezeului, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevărații slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Și chiar dacă nu vor face semen și minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea stâmtă, cu toată smerenia. Aceștia vor fi în Împărăția lui Dumnezeu mai mari decât părinții făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semene minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înțelepțească în luptele duhovnicești. În primul rând, cei ce vor ședea pe scaunele bisericești din toate lumea, vor fi cu totul străini și nici idée nu vor avea despre virtute. Dar și întâi-stătătorii monahilor vor fi la fel. Vor fi robii pântecelui și ai slavei deșarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deoarece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii și cu duhuri mirenești. Căci aceștia vor fi urâciunea înaintea lui Dumnezeu și nu vor vedea fața Domnului.
Monahii și mirenii vor da bani cu camătă și nu vor vrea să-I înmulțească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncați în tartar și în muncile iadului. Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulți se vor rătăci din neștiință pe calea cea largă a pierzării. SFÂNTUL NIFON AL CONSTANTINOPOLULUI
Va veni vremea ca oamenii să înnebunescă și, când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicăndu-I că el este nebun, pentru că nu este asemenea-lor. ( SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE )
Ispita belșugului și a confortului depărtează sufletul de la Dumnezeu. Slujitorii lui mamona se strădui mai mult decât orice să i-L scoată pe Dumnezeu din viața monahilor, astfel încât aceștia, mulțumiți cu belșugul lor material și corupți de daruri troiene, mese alese și funcție cât mai dorite, să nu simtă în nici un fel nevoia de a se întoarce la Dumnezeu și la făgăduințele monahale, să nu-și mai aducă aminte de El, ci să poată trăi ca și cum Acesta nu ar exista defel. Dobitoace fără de minte, la care nu este pricepere. Dar: „Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi.” „Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc”. Robi pântecelui și ai slavei deșarte, călăuze oarbe, este mai degrabă sminteală pentru noi, decât pildă de virtute; ci este o lâncezeală, adică o stare de moleșeală a hipnozei-ecumenismului pentru a nu mai avea râvnă la mărturisire de Credință, atunci când este hulită și profanată Biserica, chiar de „fii lui” și de cei necredincioși care sunt promovați. Iubirea ecumenistă și desfătarea în bani și cu duhuri mirenești l-au făcut pe monahul să nu mai gândească liber, să fie robit cu totul, de fondul europene-troiene și cu desfătările lumești. Sau rătăcit pe ei însuși, dar nici pe alți nu-i mai lasă să mărturisească, să vorbească liber, pentru că sunt porecliți cu insulte grele barbare tiranică: fanatici, talibani, tulburători, extremiști, pesimiști, fundamentaliști, fără dragoste, răzvrătiți, primitivi schismatici etc.. Buze viclene și limba cea plină de mândrie!
Deși vremea este că, pseudo-episcopi și toți trădătorii au nebunit cu adevărat, zicându-ne că „noi suntem nebuni” și etc., pentru că nu suntem asemenea-lor; după cum a spus Sfântul Antonie cel Mare. Dar „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător”. Pentru că gurile vrăjmașilor și a răzbunătorilor este plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lor, osteneală și durere. „Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.” „Pândește din ascunziș, ca leul din culcușul său; pândește ca să apuce pe sărac, pândește pe sărac ca să-l tragă la el ”. Așadar, întreaga apostazie din zilele noastre, și dictatura din partea ecumeniștilor și lașilor trădători și a sinedriilor-lupi, au pornit prigoană diplomatică împotriva lui Hristos și Bisericii lui. Unde numai avem dreptul de a crede liber și de a gândi ortodox, de a mărturisi liber și de a apăra credința ortodoxă liber. Pentru că pe acești oameni îmbuibați de grăsime; de vin; parfumați; privesc la ecrane; călcați la dungă se lipsesc cu desăvârșire cereasca Împărăție. Au uitat de Rai. Au încălcat mărturisirea de Credință pe care a făcut-o fiecare dintre patriarhii, mitropoliții și episcopii participanți la hirotonia lor întru arhiereu (…) cu mare glas zic hotărât: Tuturor ereticilor și ecumeniștilor, Anatema! (…) Peste acestea încă mai mărturisesc, că voi păstra și voi urma cu sfințenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate canoanele celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și locale; învățăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinți; tradițiile Sfintei Bisericii Ortodoxe.
Cu grăsime inima lor și-au încuiat, gura lor a grăit minciună, trufie și mândrie! Desfătarea lumești și vârtejul nebunesc al vieții trufașă trădătorilor, îl țin pe om într-o stare neîncetată de sterpeciune și de tulburare, care nu lasă nimănui putința de a-și cerceta, doar puțin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viața duhovnicească. „Că iată păcătoșii au încordat arcul, gătit-au săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.”
Комментарии
Отправить комментарий