"minunile"oarbei Matrona Niconovna de Moscova.

Nu vreau să pronunt o nouă sentință, ci doar vreau să ridic din nou cateva intrebari, poate așa ne vom lămuri din nou împreună.

Nu vreau să trag concluzii, sau să ma pronunt in privinta sfinteniei cuiva, dar raman totuși niste semne de intrebare foarte serioase despre credința mărturisită de acești contemporani ai noștri….

Doresc sa ma lamuresc la modul cel mai serios întrucât în ultima perioadă se acordă titlu de „sfinți” unor traitori care au abateri de la dreapta credință……., de aceea văzand tăcerea unora ,am considerat că ar fi bine să ne lămurim împreună anumite lucruri care să ne aducă lumină și pace.

REPET:

A URMAT OARE DREAPTA CREDINȚĂ A SFINȚILOR PĂRINȚI MATRONA ( NICONOVNA) canonizata de BORu

Și atunci văzînd cum unii și alții le tot pune aureolă de „sfinți”m-am apucat să cercetez…și …am și citit despre" sfinția" eii, să vedem dacă a mărturisit dreapta credință a Sfinților Părinți….etc

Și o să încerc să vă aduc argumente cu ce am descoperit ….

Sf Paisie Velicicovschi spune :

„Sfintenia,adevaratilor barbati Sfinti,nu se cunoaste propriu zis dupa minuni (caci si paganii si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului)ci dupa adevarata credinta ortodoxa,dupa felul in care pazesc cu grija dogmele dumnezeiesti,cei urmeaza toate Canoanele Apostolice si Sobornicesti si Traditia Bisericii Ortodoxe, si dupa vietuirea cea fara de prihana,urmand toate poruncile Evanghelice si Patristice.”

Și acum să vedem cum a păzit oarba MATRONA credința ortodoxă



ȘI ACUM SĂ VEDEM CE MĂRTURISEȘTE oarba MATRONA de Moscova!

„…..Toti ce vor apela dupa ajutorul meu,la moarte voi aștepta ca să sosiți toți acolo,…”

Era sigura că va ajunge în rai?cîtă îndrăzneală !! să vorbească direct cu Dumnezeu?!!….

dar să vedem cum se smereau Sinții ,nu numai înaintea morții ….

în cartea : „între iadul deznădejdii….a Sf Siluan…La capitolul „Despre monahi ” Sf Siluan spune :

„Monahul înţelept izgoneşte prin smere­nie orice înălţare şi mândrie. El spune:

„Nu sunt vrednic de Dumnezeu şi de rai. Sunt vrednic de chinurile iadului şi voi arde veşnic în foc. Sunt cu adevărat mai rău decât toţi şi nevrednic să fiu miluit”.

apoi la capitolul Despre războiul duhovnicesc Sf Siluan spune :

„O, milostivirea lui Dumnezeu! Sunt un ticălos înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dar Domnul mă iubeşte, mă luminează şi mă vindecă şi EI însuşi învaţă sufletul meu smerenia şi iubirea, răbdarea şi ascultarea şi revarsă peste mine toată mila Sa.

De atunci ţin mintea mea în iad şi ard în focul cel întu­necos şi tânjesc după Domnul şi-L caut cu lacrimi şi zic:

„Degrabă voi muri şi mă voi sălăşlui în temniţa întune­cată a iadului şi eu singur voi arde acolo şi voi tânji după Domnul şi voi plânge: Unde eşti Domnul meu, pe Care Te cunoaşte sufletul meu?”

apoi mai spune :„dupa faptele mele sunt vrednic de chinuri si pe pamant, si in iad”(și multe altele care le spune acest Sfânt)

cuvantul Sfantului Pimen adresat ucenicilor sai: „Crede-ti-ma, copiii mei, unde e Satana acolo voi fi azvarlit si eu”.

Sfantului Antonie a curelarului din Alexandria, ale carui cuvinte le rezuma astfel: „Toti se vor mantui, eu singur voi pieri”

Sfantul Sisoe cel Mare avea in vedere tocmai acest gand: „Toti se vor mantui, eu singur voi pieri” atunci cand i-a intrebat pe ucenicii sai:

Avva Sisoe merge pana acolo incat vede aceasta dispozitie superioara celei a rugaciunii continue:

Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe zicand: „Vad ca pomenirea lui Dumnezeu ramane in mine”.

Batranul i-a zis: „Nu e mare lucru sa fii cu Dumnezeu in cuget; dar e mare lucru a te vedea pe tine insusi mai prejos decat orice faptura, caci aceasta duce la smerenie””.

: deci se vede cum se smereau Sfinții? așa s-a smerit si " fericita oarba MATRONA"?

„voi sta la poarta raiului,și voi aștepta ca să sosiți toți acolo,pentru că voi cere lui Dumnezeu,..”

: se vede oare mândria eii?

*********

SĂ MERGEM MAI DEPARTE


Si dînsa ca si Arsene Boca,se vedea deja mântuita…și mai promitea și mântuirea altora….!!

dar să vedem ce spuneau Sfinții:

„Un manuscris din Şebin El-Kum (Egipt) amintește că Sf. Pafnutie, ucenicul său, a văzut sufletul lui Macarie ridicându-se la cer și i-a auzit pe diavoli strigând:

„Ne-ai învins, Macarie”, la care Sfântul a răspuns „Încă nu v-am biruit”. Ajungând la porțile raiului, ei au strigat din nou: „O, Macarie, ne-ai biruit”. La care acesta a răspuns: „Binecuvântat fie Domnul Iisus Hristos care m-a scăpat din mâinile voastre”.

: deci ,abia cînd a ajuns la portile raiului a văzut biruința lui,nicidecum în această viață!!





*********




: Voi sta la poarta Raiului și voi aștepta să sosiți toți acolo.”…pentru că voi cere lui Dumnezeu …unde sînt celiallți și nu mai sînt de față!

poate ca a vrut să spună că Dumnezeu o va întreba unde sînt ceilalți….

dar prima data Dumnezeu ne întreabă de noi și apoi de alții…Sfinții erau în continuu plins pentru păcatele lor în primul rînd și apoi a altora…

Sfinții erau într-un continuu plîns pentru păcatele lor….nu că nu au reușit să-i mângâie pe alții

********************

PATERICUL ATHONIT:

– Vă este frică de ceva?
Numai de Dumnezeu şi de mine. De mine mi-e frică să nu greşesc la Dumnezeu şi la oameni. Şi mai ales îs foarte mâhnit că de multe ori am greşit în faţa oamenilor. A fraţilor mei. Mă simt înconjurat de oameni, ca de îngerii lui Dumnezeu.
– Există oameni îngeri?
– Toţi suntem îngeri.
– V-aţi întâlnit cu îngeri?
– Şi vreţi să vă răspund? Sunt taine pe care un sihastru nu le divulgă! Fiecare om care are un dram de sfinţenie în el nu-L divulgă pe Dumnezeu!…

Sfinții se smereau ca a fi cei mai netrebnici și de nimic…și nici nu doreau vedenii sau orce arătare ca nu cumva să fie amăgiți de diavoli…dar se pare că sfinția sa se desfăta cu ele și mai facea și pe smeritul….dar toți acei care nu au alungat aceste desfătări si-au luat plata înșelării încă de aici.

Prin smerenie, sfintii l-au rusinat pe diavol si l-au îndepartat ori de cîte ori a cautat sa-i însele. Se cunoaste astfel din Pateric cazul unui pustnic caruia i s-a aratat diavolul în stralucirea cereasca sub înfatisarea Mîntuitorului spunîndu-i:

„Eu sunt Hristosul; dar batrînul vazîndu-l, si-a închis ochii. Si cînd diavolul l-a întrebat: Pentru ce închizi ochii, caci eu sunt Hristos, pustnicul i-a raspuns: Anatema tie, caci Hristosului meu eu îi cred, care a spus ca de va zice cineva: iata aici e Hristos, sa nu credeti! Si demonul auzind acestea, s-a facut nevazut. ”

Mai pomeneste Patericul si despre un frate caruia diavolul i s-a aratat în chip de înger luminat si i-a spus:

„Eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine ca sa-ti aduc o veste buna.”

Dar fratele cu smerenie i-a raspuns:

„Cauta ca vei fi trimis la altii, ca eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad un îngeri"