Împărtășania din mâna eretică este OTRAVĂ

Împărtășania din mâna eretică este OTRAVĂ,

Împărtășania din mâna eretică este OTRAVĂ, nu simplă pâine. Aviz celor ce îndeamnă credincioșii să fie în comuniune cu ECUMENIȘTII

Căci lupta nu mai constă în cuvinte, ci în fapte; nici vremea nu mai este de vorbe și demonstrații (căci cum vor accepta acestea judecatorii cei atât de corupți?), ci trebuie ca cei ce-l iubesc pe Dumnezeu să se pună cu vitejie în linie de bătaie prin faptele lor și să fie pregătiți să pătimească toată primejdia pentru dreapta credință și să nu se întineze prin părtășia cu necredincioșii. – Sfântul Marcu Evghenicul

De Dumnezeu insuflatul purtător de cuvânt al Predaniei apostolești și părintești sobornicești a Bisericii lui Hristos, Sfântul Ioan Damaschin, bine-vestește din inima tuturor Sfinților Părinți, tuturor Sfinților Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii, următorul adevar Dumnezeiesc-omenesc: ’’Pâinea Euharistiei = Sfintei Împărtașanii nu este simplă pâine, ci s-a unit cu Dumnezeirea… Printr-însa curățindu-ne, ne unim cu trupul Domnului și cu Duhul Lui și ne facem trup al lui Hristos’’ = Biserica… Taina Euharistiei se numește împartășanie fiindcă printr-însa ne împărtășim de Dumnezeirea lui Iisus. Și se numește cuminecare și cu adevărat este, pentru cuminecarea prin ea cu Hristos și părtășia la trupul și la Dumnezeirea Lui. Iar pe de altă parte, ne cuminecăm și ne unim și unii prin alții cu ea. Căci, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine, ne facem cu toții un trup și un sânge al lui Hristos și unii altora mădulare, ajungând de un trup cu Hristos.

Pentru aceea să ne păzim cu toată puterea a lua împărtășanie de la eretici si a le-o da: Nu dați cele sfinte câinilor – zice Domnul – și nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor (Matei 7:6), ca să nu ne facem părtași relei slăviri și osândei lor. Căci, dacă de bună seamă unire este cu Hristos și cu ceilalți, de bună seamă ne unim pe noi, de buna voie, cu cei ce se împreună-împărtășesc. Căci de bună voie se face însăși unirea, iar nu fără voia noastră: Căci un trup suntem toți, fiindcă dintr-o singură pâine ne împărtășim, precum zice Apostolul (I Corinteni 10:17)

Neînfricatul mărturisitor al adevărurilor Dumnezeiesc-omenești ale ortodocșilor vestește tuturor oamenilor din toate lumile: ’’împărtășania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului’’ . În Euharistie, ’’pâinea ereticilor nu e trupul lui Hristos’’ .

’’După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide’’ . ’’Împărtășania din mâna eretică este otravă, nu simplă pâine’’ 

| Fragment din Sfântul Iustin Popovici – Biserica Ortodoxă și ecumenismul ediția a doua revizuită, editura Fundația Justin Pârvu pag.194-195

Refuzul părtășiei cu ereticii la toate nivelurile cere luptă, în schimb cedarea și pogorământul întinează pe ortodox. ’’Și poate vor porni și o prigoană împotriva celor ce se tem de Domnul, de vreme ce [aceștia] în nici un fel nu primesc părtașia cu ei. …Trebuie ca cei ce-L iubesc pe Dumnezeu să se pună cu adevărat în linie de bătaie prin înseși faptele [lor] și să fie pregătiți să pătimească toată primejdia pentru dreapta credință și să nu se păteze prin părtășia cu necredincioșii . Dar trebuie a ne păzi și de părtășia cu ’’ortodocșii’’ care au părtășie cu ereticii. Despre un astfel de arhiereu Sfântul Marcu îi scrie unui ieromonah: ’’să îndemni pe preoții lui Dumnezeu să fugă în toate chipurile de părtășia cu el și nici să liturghisească împreună cu el, nici să-l pomenească nicidecum, nici arhiereu să-l socotească pe acesta, ci lup și simbriaș, nici să liturghisească nicidecum în bisericile latinești, ca să nu vină și asupra voastră mânia lui Dumnezeu care a venit asupra Constantinopolului din pricina nelegiuirilor întâmplate acolo’’ . Și tot acolo spune: ’’Așadar, fugiți și voi, frațior, de părtășia cu cei lipsiți de părtășie și de pomenirea celor nepomeniți’’

În materie de dreaptă credință nu exista nici un pogorământ. ’’Nicidecum, omule nu se îndreaptă cele bisericești printr-o cale de mijloc. Între adevăr și minciună nu este nimic. Ci dupa cum ceea ce este în afara luminii neapărat este în întuneric, așa cel ce se abate puțin de la adevăr, cu adevărat spunem că mai departe zace în minciună’’  Iată ce spune despre preoții și arhiereii unioniști: ’’cei cinstiți și înălțați mai presus de vrednicia lor de către Biserica lui Dumnezeu au necinstit – O și au nesocotit – O, amestecând-O cu cei tăiați de multă vreme [de la Ea] și putreziți și puși sub mii de anateme, și întinând prin împărtășirea cu ei Mireasa cea neîntinată a lui Hristos’’

Iată cum e rezumată concepția ortodoxă a sfântului Marcu despre dreapta credință: ’’[Marcu] a zis: ’’Nu încape pogorământ în cele despre credință’’. Și după multe cereri de a accepta pogorământul și după multe apărări și respingeri ale mitropolitului de Efes, când cei ce se sârguiau pentru unire au zis că: ’’mică este deosebirea, și un mic pogorământ ne va uni daca vei vrea și tu să te folosești de acesta’’, mitropolitul de Efes a spus: ’’Acest lucru este asemenea cu ceea ce s-a spus de eparh către Sfântul Teodor Graptul. Căci i-a spus: <<Numai o dată vă împărtășiți [cu noi] și altceva nu vă cerem, ci mergeți unde vă place>>. Iar sfântul a zis către el: <<Asemenea este ce ai zis cu faptul că cineva să-i spună altuia: Nimic nu-ți cer decât să-ți tai o dată capul și după aceea du-te unde vrei>>. Căci în astfel de lucruri nu este mic și ceea ce pare mic’’.

Ultimele cuvinte ale lui Marcu Evghenicul al Efesului, fiind de față adunarea ortodocșilor și a multora din senat și dintre cetățeni.

Vreau să-mi spun mai pe larg părerea, mai ales acum, când mi se apropie sfârșitul, ca să fiu în acord cu mine însumi de la început până la sfârșit și să nu pară unora că una ziceam și alta ascundeam în cugetul meu, care era firesc să se dezvaluie în ceasul acesta al dezlegării mele. În legătură cu patriarhul, spun ca nu cumva să cugete – poate sub pretextul unei cinstiri față de mine – să trimită la înmormântarea acestui smerit trup al meu sau și la parastasele făcute pentru mine pe oarecare dintre arhiereii lui sau din clerul lui sau pe careva din cei care sunt în comuniune cu el să se roage împreună sau să se adune cu preoții din partea noastră, care sunt chemați la unele ca acestea, crezând că într-un oarecare fel accept, chiar și în ascuns, să fiu în comuniune cu el. Și ca nu cumva tăcerea mea să dea de bănuit un oarecare pogorământ celor ce nu știu bine și în adâncime scopul meu, spun și mărtusisesc înaintea multor bărbați vrednici care sunt de față că nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtășia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici în timpul vieții, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut și dogmele latinești pe care le-a primit și el, și cei dimpreună cu el, și pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu prețul răsturnării dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt pe deplin încredințat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] și de unii ca aceștia, mă apropii de Dumnezeu și de toți Sfinții, și pe cât mă despart de aceștia, pe atât mă unesc cu adevărul și cu Sfinții Părinți, cu teologii Bisericii. După cum și sunt încredințat că cei ce sunt de acord cu aceștia se depărtează de adevăr și de fericiții dascăli ai Bisericii. Și de aceea zic: după cum în toată viața mea am fost despărțit de ei, așa și în vremea ieșirii mele, și încă și după plecarea din viață mă lepăd de părtășia și de unirea cu ei și, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, nici la înmormântarea mea, nici la parastasele pentru mine, însă nici dacă acestea sunt făcute pentru vreun altul dintre ai noștri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noștri. Căci aceasta înseamnă a amesteca cele de neamestecat. Și trebuie ca aceia să fie în tot chipul despărțiți de noi până când Dumnezeu va da Bisericii Sale buna îndreptare și pacea.

M.P.